Cancerul Ovarian – tipuri; factori de risc; etape; diagnostic si tratament

Cancerul ovarian are cea mai mare rată a mortalității dintre toate cancerele ginecologice. Se situează pe locul cinci printre cele mai frecvente tipuri de cancer la femeile din Statele Unite. De asemenea, crește pe locul patru în cazul deceselor legate de cancer la femei. Riscul unei femei de a dezvolta cancer ovarian în timpul vieții este de aproximativ unul din 58. Riscul de deces prin cancer ovarian este unul din 98.

Cauza cancerului ovarian nu este încă cunoscută. Cu toate acestea, au fost identificați unii factori de risc care cresc riscul de a dezvolta acest tip de cancer. Aproximativ un sfert din cancerele ovariene sunt depistate într-un stadiu incipient. Detectarea precoce a cancerului crește șansele de succes al tratamentului. Nouă din 10 femei tratate pentru cancerul ovarian în stadiu incipient trăiesc pana la cel puțin cinci ani după diagnosticul de cancer.

Aproximativ 70% din cancerele ovariene sunt diagnosticate în stadiul III. Cel mai important motiv pentru care cancerele ovariene sunt diagnosticate într-un stadiu atât de avansat este acela că acest cancer se răspândește la organele intra-abdominale.

Tipul și incidența cancerului ovarian în toate tumorile ovariene:

• Cancer ovarian epitelial (din stratul celular care acoperă ovarele) – 50-70%
• Cancer ovarian cu celule germinale (din celulele germinale din interiorul ovarului) – 15-20%
• Tumori stromale ale cordonului sexual (din celulele cordonului sexual din interiorul ovarului) – 5-10%
• Sarcoame ovariene (din celulele mezenchimale din interiorul ovarului) – 5%
• Metastaze la ovare din alte organe (tumori de altă origine organică) – 5%

Care sunt factorii de risc pentru cancerul ovarian epitelial?

 – Înaintarea în vârstă este unul dintre factorii de risc în cancerul ovarian. Apare adesea după menopauză. Mai mult de jumătate din cancerele ovariene sunt observate peste vârsta de 65 de ani.

– Obezitatea este, de asemenea, un factor de risc important. Studiile au arătat că moartea cauzată de cancerul ovarian este mai frecventă la femeile supraponderale. Acest risc crește cu 50% la femeile extrem de obeze.

– Moștenirea familială este, de asemenea, un factor important. Frecvența familială a cancerului ovarian crește la purtătorii mutației genelor BRCA1 și BRCA2. Cancerul ovarian este, de asemenea, frecvent la persoanele care aparțin familiei ereditare de cancer colorectal non-polipoză. Pe măsură ce numărul persoanelor cu cancer ovarian din familie crește, riscul persoanei însuși crește exponențial. Cu toate acestea, cancerele ovariene familiale constituie 5-10% din toate cancerele ovariene. Cu alte cuvinte, majoritatea pacienților apar ca primul caz al familiei.

– Utilizarea pudrei de talc în curățarea zonei genitale crește riscul de cancer ovarian. Există un risc crescut la pacienții cu sindromul ovarului polichistic.

– Riscul crește și la persoanele cu inflamație ovariană frecventă.

– Riscul crește la persoanele care iau terapie de substituție hormonală pe termen lung în timpul menopauzei.

– A nu avea un copil și a nu alapta crește, de asemenea, riscul, deoarece ovulația se oprește după naștere și în perioadele de alăptare. Atunci când această perioadă nu este experimentată, există o creștere a riscului.

Care sunt etapele cancerului ovarian?

 –  Stadiul Ia: tumoarea este limitată la ovarul unic, nu există tumoare pe suprafața exterioară a ovarului, nu există răspândire în abdomen, ovarul cu tumora nu este rupt (continuitatea suprafeței exterioare este intactă). Nu există tumoare în lichidul abdominal.

– Stadiul Ib: tumoră limitată la ambele ovare, nu există tumoră pe suprafața exterioară a ovarelor, nu se răspândește în abdomen, ovarul cu tumora nu este rupt Nu există tumoră în lichidul abdominal.

– Stadiul Ic: tumoră limitată la unul sau ambele ovare, tumoră pe suprafața exterioară a ovarelor sau ruptură ovariană cu tumoră (suprafața exterioară întreruptă) sau celule tumorale din lichidul abdominal.

– Stadiul IIa: tumora este limitată la unul sau ambele ovare, dar tumora s-a răspândit în uter (uter) sau tuburi. Ovarul cu tumora nu este rupt, nu există nici o tumoare pe suprafața exterioară a ovarelor. Nu există tumoare în lichidul abdominal.

– Etapa IIb: tumora este limitată la unul sau ambele ovare, dar tumora s-a răspândit la alte organe din interiorul pelvisului în afara uterului (uterului) sau a tuburilor. Ovarul cu tumora nu este rupt, nu există nici o tumoare pe suprafața exterioară a ovarelor. Nu există tumoare în lichidul abdominal.

– Stadiul IIc: tumora este limitată la unul sau ambele ovare, dar tumora s-a răspândit în uter (uter) sau tuburi sau alte formațiuni intra-pelvine. Cu toate acestea, ovarul cu tumora este rupt sau există o tumoare pe suprafața exterioară a ovarelor sau a celulelor tumorale din lichidul abdominal.

– Stadiul IIIa: Deși tumora se află într-unul sau ambele ovare, s-a răspândit din bazin la nivel microscopic. Există o răspândire microscopică în organele abdominale (cum ar fi intestinul, omentul).

– Stadiul IIIb: tumora se află în unul sau ambele ovare, dar s-a răspândit în bazin. Cu toate acestea, cel mai mare diametru al tumorii în răspândire este mai mic de doi centimetri. Metastazele au un diametru mai mic de doi centimetri atunci când se răspândesc la organele abdominale (cum ar fi intestinul, omentul). Ganglionii limfatici sunt negativi.

– Stadiul IIIc: tumora se află în unul sau ambele ovare, dar s-a răspândit în afara pelvisului. Cu toate acestea, cel mai mare diametru al tumorii în răspândire este de peste doi centimetri. Metastazele sunt mai mari de doi centimetri în diametru sau ganglionii limfatici sunt pozitivi în răspândirea în organele abdominale (cum ar fi intestinul, omentul).

– Stadiul IV: Există o tumoare răspândită în afara abdomenului. Răspândiți pe membranele pulmonare sau pe creier sau ficat sau alte organe și formațiuni extra-abdominale.

 Cum este diagnosticat diagnosticul cancerului ovarian?

Diagnosticul cancerului ovarian se face doar prin diagnosticul tisular pe care îl numim examen histopatologic. Pentru acest diagnostic este necesară intervenția chirurgicală. Intervenția chirurgicală care trebuie efectuată aici este atât pentru diagnostic cât și pentru tratament. În timpul operației, se prelevează probe din ovarele suspecte și din țesuturile în care s-a răspândit și trimise la examen histopatologic, pe care îl numim examen înghețat în timpul operației. În timp ce operația continuă, indiferent dacă tumoarea provine din ovar, tipul celular al tumorii, gradul de asemănare (diferențiere) al tumorii cu țesutul normal sunt determinate și tratamentul chirurgical este modelat în conformitate cu rezultatele obținute aici. Metodele imagistice preoperatorii (cum ar fi tomografia computerizată, tomografia cu emisie de pozitroni, ultrasonografia) sau determinarea nivelurilor indicatorilor tumorali pot oferi informații despre amploarea bolii.

Cum se tratează cancerul ovarian?

Cel mai important moment în tratamentul cancerului ovarian este tratamentul chirurgical. Chirurgia se aplică atât în scopuri de diagnostic cât și de tratament la pacienți.

Obiectivele tratamentului chirurgical:

– Pentru a determina dacă tumora provine cu adevărat din ovar,

– Pentru a determina extinderea tumorii în abdomen,

– Pentru a determina tipul de tumoare printre cancerele ovariene,

– Aplicarea unei intervenții chirurgicale, astfel încât să nu rămână nicio tumoare.

Scopul tratamentului chirurgical este de a finaliza operația, astfel încât să nu rămână tumori în abdomen și de a finaliza etapele menționate mai sus. După tratamentul chirurgical, chimioterapia se aplică tuturor pacienților, cu excepția pacienților cu boală în stadiu incipient (stadiile Ia clasele 1 și 2). În prezent, chimioterapia cu conținut de paclitaxel și platină se efectuează cel mai frecvent, cu un total de șase cicluri în chimioterapie.

Pentru a reduce prevalența tumorii înainte de tratamentul chirurgical, aplicația de chimioterapie fără intervenție chirurgicală a fost pe ordinea de zi în ultimii ani. Scopul acestei abordări de tratament, cunoscută sub numele de chimioterapie neoadjuvantă, este de a reduce sarcina tumorală obișnuită și de a reduce gradul de îndepărtare a intestinului. De fapt, această abordare terapeutică trebuie aplicată numai pacienților cu tumori extinse care nu pot fi tratate chirurgical în primul rând.

Multe studii au arătat că cel mai ideal tratament este aplicarea în primul rând a stadializării chirurgicale complete. Succesul chimioterapiei preoperatorii și al intervențiilor chirurgicale ulterioare nu este niciodată la fel de bun ca intervenția chirurgicală și chimioterapia ulterioară. Pe de altă parte, dacă prevalența tumorii pacientului este prea avansată și tratamentul chirurgical nu poate fi aplicat, atunci abordarea chimioterapică neo-adjuvantă poate fi utilă. Dacă se decide aplicarea chimioterapiei preoperatorii, această chimioterapie nu trebuie să depășească trei cicluri. S-a dovedit științific că mai multă chimioterapie nu contribuie pozitiv la rezultatele pacienților.