Ce inseamna iodoterapie sau terapia cu iod radioactiv?

Este o optiune de tratament rezervata pacientilor diagnosticati cu cancer tiroidian diferentiat (papilar si folicular). Aceasta se bazeaza pe faptul ca celulele glandei tiroide sunt singurele celule ale organismului care au capacitatea de a absorbi iodul care intra in corp.

Iodul prezinta izotopi radioactivi, care pot fi sintetizati, cel mai important dintre ei fiind izotopul I-131. Odata administrat, intravenos sau pe cale orala, iodul radioactiv se concentreaza in tesuturile tiroidiene, distrugand partial sau total celulele tiroidiene prin radioactivitatea eliberata. In functie de doza administrata si de alti factori, pacientii pot fi tratati in regim ambulator sau pot fi spitalizati pentru 2-3 zile. Medicamentul radioactiv se elimina complet in cateva zile.

Terapia izotopica este aplicata in cazurile de cancer tiroidian diferentiat, ca tratament curativ, dupa tiroidectomie, pentru distrugerea tuturor resturilor de tesut tiroidian. Studiile medicale au demonstrat ca, in iodoterapie, putem vedea beneficii vitale aduse pacientilor, prin scaderea ratei de recidiva si imbunatatind vindecarea. Prognosticul de supravietuire la 20 de ani dupa efectuarea tratamentului specific este de circa 85 – 90%.

• Iodul radioactiv – utilizare

Iodul radioactiv este un medicament pe bază de iod care emite radiații, utilizat în principal pentru tratamentul numit iodoterapie, indicat în anumite cazuri de hipertiroidism sau cancer tiroidian. La doze mai mici, poate fi utilizat și pentru evaluarea funcției tiroidiene la examenul de scintigrafie.

1. Iodoterapia pentru hipertiroidism

Iodul radioactiv poate fi utilizat pentru a trata hipertiroidismul, în special în cazul bolilor Graves sau Plummer și este indicat, de obicei, atunci când pacientul nu raspunde la tratamentul medicamentos, sau atunci când nu le poate folosi din cauza alergiilor pe care le provoaca.

• Cum funcționează: Tratamentul cu iod radioactiv duce la inflamarea intensă a celulelor tiroidiene, urmată de fibroza țesuturilor, care este responsabilă pentru reducerea excesului de hormoni produs.

După tratament, persoana va continua evaluările cu endocrinologul, care va monitoriza funcționarea tiroidei, dacă tratamentul a fost eficace sau dacă este nevoie de utilizarea medicamentelor.

2. Terapia cu iod pentru cancerul tiroidian

Tratamentul cu iod radioactiv în cancerul tiroidian este indicat ca o modalitate de a elimina resturile celulelor canceroase după eliminarea tiroidei, reducând riscul de recurență a cancerului. În unele cazuri, poate fi folosit și pentru a ajuta la eliminarea metastazelor și a simptomelor pe care le produc.

Atunci când, în urma ecografiei tiroidiene, se constată existența unuia sau a mai multor noduli tiroidieni, se recomandă puncția-biopsie cu ac subțire, o intervenție ușor de tolerat de către pacient, prin care medicul extrage cu ajutorul unui ac puțin țesut din nodul, urmând ca această mostră tisulară să fie trimisă la analiza histopatologică. Rezultatul examenului histopatologic poate spune dacă nodulul/nodulii prezintă sau nu celule canceroase.

În cazul diagnosticului de cancer tiroidian bine diferențiat din folicul tiroidian (cancer tiroidian folicular, cancer papilar tiroidian sau variante ale acestora), terapia cu iod radioactiv devine necesară după intervenția chirurgicală a tiroidei. De ce se recomandă totuși radioterapia cu iod dacă tiroida și respectiv nodulii au fost îndepărtați chirurgical? Pentru că este posibil ca înainte sau în timpul intervenției chirurgicale unele celule canceroase să fi pătruns în circulația sanguină și să fi „plecat” în corp, ceea ce crește riscul de metastazare. Urmând radioterapia cu iod, aceste celule pot fi distruse, statisticile ne spun că 85% din cancerele tiroidiene bine diferențiate au șansă de remisie completă în urma tratamentului cu iod radioactiv, conform ghidurilor de specialitate.

Radioterapia cu iod este o terapie eficienta si sigura, distruge orice tesut tiroidian care nu a fost indepartat prin interventie chirurgicala, are 85% sanse de remisie completa. 
Trateaza cancerul tiroidian bine diferentiat, metastazele ganglionare si cele la distanta.

• Cum funcționează: Iodul radioactiv are o afinitate tiroidiană, așa că ajută la găsirea și eliminarea celulelor canceroase din această glandă, iar doza utilizată este variabilă, calculată de oncolog pentru a putea distruge aceste celule.

3. Scintigrafia tiroidiană

Este o examinare efectuată de medici pentru a studia funcționarea tiroidei, pentru a investiga bolile care pot apărea în acest organ, mai ales atunci când există suspiciuni de noduli carcinogeni sau care produc hormoni tiroidieni în exces.

• Cum functioneaza: Pentru a efectua testul, persoana este rugata sa consume o cantitate de iod radioactiv (iodul 123 sau iodul 131) cu paie, apoi sunt generate imagini pentru dispozitiv in 2 trepte, unul dupa 2 ore si unul dupa 24 de ore. Deoarece doza de iod radioactiv este scăzută, persoana poate ieși și își poate desfășura activitatea în mod normal în această perioadă.

Cum decurge un tratament de tipul iodoterapie?

Terapia cu iod radioactiv consta in administrarea pe cale orala a unei capsule de NaI, continand I-131. Terapia se bazeaza pe faptul ca celulele glandei tiroide au capacitatea de a capta iodul administrat. Iodul radioactiv se concentreaza in tesuturile tiroidiene, distrugand partial sau total celulele tiroidiene prin radioactivitatea eliberata. Tratamentul izotopic implica o colaborare stransa intre medicul endocrinolog si specialistul in medicina nucleara, pentru stabilirea diagnosticului exact si obtinerea tuturor parametrilor clinici necesari administrarii unei terapii cat mai putin invazive si cu rezultate maxime pentru pacient

Tratamentul cu Iod radioactiv (radioiodul) este utilizat pe scara larga in tratamentul hipertiroidiei din boala Basedow-Graves, in SUA fiind tratamentul de prima alegere preferat de circa 60 % din specialistii endocrinologi. Iodul radioactiv este utilizat si in tratamentul gusii multinodulare toxice (gusa polinodulara cu hipertiroidie) si al adenomului toxic (nodul autonom, nodul solitar cu hipertiroidie).

Tratamentul cu iod radioactiv sau radioterapia cu iod este un tratament adjuvant in cancerele tiroidiene diferentiate la pacientii cu risc crescut de recidiva, urmand interventiei chirurgicale, avand rol ablativ privind distrugerea eventualelor resturi tumorale.

Iodul radioactiv este administrat oral sub forma unei capsule, fiind rapid absorbit la nivelul tiroidei, emitand radiatii beta care distrug local tesutul tiroidian. Tratamentul este o ablatie tiroidiana intr-un interval de 6-18 saptamani, fiind o alternativa a tratamentului chirurgical.  Efectele adverse ale tratamentului cu iod radioactiv sunt rare si vor fi discutate cu medicul dvs. endocrinolog care recomanda acest tratament.

Iodul radioactiv nu creste riscul de cancer tiroidian sau de alt organ.
Iodul radioactiv este contraindicat la copiii mici, gravide, femei care alapteaza si in oftalmopatia Graves moderat-severa.

Doza de iod radioactiv folosita in hipertiroidie este mai mica decat cea folosita in tratamentul cancerului tiroidian. Din acest motiv majoritatea pacientilor hipertiroidieni tratati prin aceasta metoda nu necesita internare in spital.

Dupa acest tratament toti pacientii necesita monitorizare endocrinologica privind aparitia hipotiroidiei sau persistenta hipertiroidiei. Sarcina ar trebui amanata timp de 6 luni dupa acest tratament.

Terapia cu iod radioactiv in afectiunile tiroidiene benigne

Afectiunile benigne ale glandei tiroide se numara printre cele mai frecvente patologii endocrinologice intalnite in Romania. Hipertiroidismul (producerea in exces de hormoni tiroidieni) poate aparea in urma afectarii intregii glande, in guse difuze toxice, boala Basedow-Graves sau in urma afectarii doar a unor portiuni ale glandei, care se organizeaza sub forma de noduli–guse toxice polinodulare, nodul toxic Plummer. Aceste afectiuni pot beneficia de tratamentul cu antitiroidiene, de tratametul cu iod radioactiv sau de cura chirurgicala de indepartare a glandei tiroide (tiroidectomie). Antitiroidienele nu se pot utiliza in tratament pe termen lung datorita efectelor adverse redutabile si a ratei mari de recurenta a afectiunilor (90% in gusa polinodulara si circa 40-50% in maladia Basedow). Tiroidectomia este utilizata  la pacientii cu gusa polinodulara, la cei cu recurenta de maladie Basedow, la cei cu suspiciune de malignitate sau cand exista compresie importanta a structurilor cervicale normale de catre gusa. Dupa o interventie chirurgicala, printe efectele secundare se numara paralizia de nerv recurent, aspect foarte important pentru cei care isi folosesc profesional vocea. Pentru acesti pacienti se recomanda terapia cu iod radioactiv.

Iodul radioactiv (I131), care se foloseste de peste 60 de ani in tratamentul hipertiroidiilor, este un radionuclid beta emitator, cu un timp de injumatatire fizic de 8 zile si cu emisie gamma de circa 364 KeV, emisie beta medie de circa 0.192 MeV si un parcurs tisular de circa 0.4mm. Administrarea lui se face cel mai frecvent oral, in cazurile de gusa cu hipertiroidie (gusa toxica difuza -b.Basedow-Graves, nodul hiperfunctional tiroidian, gusa toxica polinodulara) si la pacienti cu gusa de mari dimensiuni (gusa simpla) netoxica, care prezinta eutiroidie, dar la care, prin astfel de tratament, se poate reduce semnificativ volumul tiroidian.

Utilizarea iodului radioactiv este o metoda relativ simpla, eficienta si necostisitoare, avand efecte de ablatie comparabile cu cele ale interventiei chirurgicale.

Iodul radioactiv poate fi administrat fara spitalizare, iar medicamentul radioactiv se elimina complet in cateva zile. Majoritatea pacientilor sunt vindecati cu o singura doza de iod radioactiv. Efectul secundar principal este aparitia hipofunctiei glandei (hipotiroidia), deoarece iodul radioactiv omoara prea multe celule ale tiroidei, astfel incat aceasta nu mai produce destui hormoni. Posterapeutic, pacientul va deveni hipotiroidian si va lua toata viata tratament de substitutie (levotiroxina). Nu exista nicio dovada ca tratamentul cu iod radioactiv duce la cancerul tiroidei sau al altui organ sau ca dupa acest tratament femeile nu mai pot ramane insarcinate sau ca nu vor aduce pe lume un copil sanatos in viitor.

Tratamentul cu iod radioactiv implica o colaborare stransa intre endocrinolog, oftalmolog (in ceea ce priveste oftalmopatia din b.Basedow) si medicul de medicina nucleara in ceea ce priveste stabilirea diagnosticului exact, a obtinerii tuturor parametrilor clinico-biologici necesari unei terapii cat mai putin invazive si cu maxim de eficienta, colaborare care poate duce la obtinerea de rezultate spectaculoase pentru pacient.

• Precauții înainte de terapia cu Iod

Pentru tratamentul iodului radioactiv, sunt necesare precauții înainte de procedură, care includ:

• Urmăriți o dietă fără iod, fără a consuma alimente care conțin iod în ultimele 2 săptămâni înainte de tratament sau de examinare, care include pește de apă sărată, fructe de mare, alge, whisky, pâine prelucrată, bomboane, produse conservate, condimentate sau sardine, ton sau soia și derivați, cum ar fi laptoa, tofu și laptele de soia;
• Nu utilizați medicamente care conțin iod sau hormoni tiroidieni în zilele anterioare testului, conform recomandărilor medicului dumneavoastră;
• Evitați substanțele chimice care conțin iod în luna anterioară examinării, cum ar fi vopselele de păr, unghiile, uleiul de bronzare sau alcoolul iodizat, de exemplu.
• Efectuați testul de repaus timp de cel puțin 4 ore;
• Îngrijire după terapia cu iod

După luarea comprimatului de iod radioactiv, persoana primește doze mari de radioactivitate în organism, care trece prin piele, urină și fecale, deci este necesară o atenție deosebită pentru a evita trecerea radiațiilor la alții:

• Rămâneți într-o cameră izolată pentru aproximativ 8 zile de la utilizarea iodului radioactiv, conform indicațiilor medicului dumneavoastră. În general, puteți rămâne în spital timp de 2 până la 3 zile, iar în alte zile puteți fi acasă, dar fără contact cu alte persoane, în special femeile gravide și animalele domestice;
• Luați multă apă pentru a produce mai multă urină, ceea ce ajută la eliminarea radioactivității din organism;
• Consumați citrice, cum ar fi apa cu lămâie, pentru a stimula glandele salivare să producă mai multă salivă și să lupte împotriva uscăciunii gurii și să împiedice acumularea medicamentului.
• Fiți întotdeauna la cel puțin 1 metru distanță de oricine, fără a avea voie să faceți sex sau să dormiți în același pat în timpul perioadei recomandate de medic;
• Spălați toate hainele folosite separat în această săptămână, precum și foi și prosoape;
• După urinare sau evacuare, dați întotdeauna descărcări de 3 ori la rând, pe lângă faptul că nu împărțiți baia cu altcineva în casă.

Reacții adverse posibile

• Unele dintre efectele secundare pe care le poate provoca tratamentul cu iod radioactiv pot include greața, durerea abdominală și umflarea și durerea în glandele salivare.

Pe termen lung, efectul iodului radioactiv poate provoca hipotiroidism și este necesar să se utilizeze medicamente pentru a înlocui lipsa hormonilor tiroidieni. În plus, acțiunea iodului radioactiv poate, de asemenea, să afecteze funcționarea altor glande în organism, cum ar fi salivar și ocular, cauzând, de exemplu, gură uscată sau ochi uscați.